Iurie Cojocaru (n. 17 martie 1971, Sadaclia, Republica Moldova) este un artist plastic a cărui operă explorează echilibrul subtil dintre vizibil și invizibil, între structura concretă și vibrația efemeră a momentului. De la primele sale incursiuni în lumea artistică, traseul său a fost marcat de o profundă căutare a expresiei vizuale autentice. Începutul său artistic s-a conturat inițial prin muzică, însă atracția pentru pictură a devenit forța care i-a definit parcursul profesional. A absolvit Școala de Arte din Cimișlia în 1989, continuând studiile la Facultatea de Artă „Ion Creangă” din Chișinău, iar din 1992 la Universitatea de Artă și Design „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, unde a obținut diploma de licență în 1995 și un master în pictură în 1996. Tot în 1995, a primit Diploma C.E.P. (Civic Education, afiliat la Universitatea Yale, U.S.A., Project), o recunoaștere care subliniază interesul său pentru interacțiunea dintre artă și societate.

Activitatea sa expozițională a debutat în 1994, în Germania, fiind urmată de participări constante la expoziții personale și de grup atât în România, cât și în străinătate. Dintre cele mai semnificative expoziții personale, se remarcă „Dialog vertical” la Muzeul de Artă Cluj (2020), „Breaking the Ice” la Galeria Numma, Cluj (2024) și „Unghiul drept” la Galeria de Artă din Bistrița (2025). În paralel, a fost prezent în numeroase expoziții de grup, din 1995 până în prezent, consolidându-și prezența în peisajul artistic național și internațional.

Recunoașterea activității sale artistice s-a reflectat în includerea sa în publicații de referință, care au documentat și analizat contribuția sa la arta contemporană. A fost menționat în Lexiconul Artiștilor Contemporani Români (1998) și Lexiconul Artiștilor Clujeni (1999), fiind ulterior inclus în Deutscher Wirtschafts Club Siebenburgen Catalogue – Contemporary Art Gallery, Brukenthal Museum (2003), Contemporary Romanian Artist Encyclopedia, vol. 5 (2004) și Catalogul Național Art Hall, București (2006). Activitatea sa a fost evidențiată și în publicații periodice, precum Revista Steaua a Uniunii Scriitorilor Români (2007, 2010), iar în 2025 numele său apare în volumul Contemporary Romanian Artists – Journalistic Insights, semnat de Elena Abrudan.

Criticul de artă Pavel Șușară, în catalogul de artă Dialog vertical (2020), descrie pictura lui Iurie Cojocaru drept o căutare profundă care transformă privitorul într-un participant activ al experienței vizuale: „Pictura care se naște dintr-o asemenea premisă se înscrie ea însăși pe un traseu ambivalent sau, mai exact, ambiguu, unul care obligă privitorul la o redefinire a poziţiei sale de observator și la o rediscutare a memoriei sale culturale, și nu numai. La prima vedere, Iurie Cojocaru este un pictor abstract, un gestualist liric, o conștiinţă modernă care nu mai are impulsul de a vedea în jur, stereotip, formele gata constituite, identităţile definite și relaţiile stabile, care nu mai caută modalităţile prin care să rămână fidel observaţiilor primare, fiindcă interesul lui se mută fără echivoc de pe motiv pe limbaj, de pe realul finit pe posibilul instabil și flamboiant, iar cercetarea lui, astfel orientată, exclude recunoașterea în beneficiul cunoașterii; al cunoașterii picturii ca fenomen în sine, dar și, sau în primul rând, al cunoașterii prin pictură, ceea ce modifică profund întregul enunţ al premiselor.”

În completare, Dan Breaz, critic și istoric de artă, curator la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, notează în același catalog de artă Dialog vertical (2020) dimensiunea filozofică și mitologică a artei sale: „Iurie Cojocaru nu se dezice de momentul unui prezent marcat de o gândire escatologică în virtutea căreia se previzionează însăși moartea artei, însă, în loc să transfigureze decăderea, acesta îi răspunde printr-un paseism proactiv. Artistul privește înspre trecutul omenirii, relecturându-i geneza, pentru a descoperi noi valenţe artistice. Prin urmare, ieșirea din spectrul prospectării mitului morţii artei se face prin reluarea temei creaţiei ca geneză, ceea ce va aduce după sine însăși reconsiderarea actului artistic. La Iurie Cojocaru, mecanismul ficţiunii artistice nu mai este unul care eșuează în captarea experienţelor umane trecătoare, în cadrul unei lumi descentrate, ci unul care redescoperă constantele unui dialog vertical, adică ale unei comunicări paradigmatice, aparent atemporale, între planul mundan și planul divin. De aceea, arbori, arhangheli, păsări sau fiinţe umane par a avea rolul unor ghizi metafizici, aflaţi într-o permanentă căutare a principiilor comunicării uman-divin, ca și a expresiei sale estetice. Este vorba despre o chestionare a acelor fundamente care au avut mereu un rol regenerator pentru dinamica viziunii artistice. Acestea sunt chemate să pună în valoare capacitatea lucrărilor selectate de a oferi răspunsuri privitoare la dificultatea subzistenţei umanului, în faţa atâtor forme ale relativismului contemporan.”

Dincolo de spațiul galeriilor, arta sa s-a manifestat și printr-un profund angajament social. Între 2010 și 2020, a desfășurat cinci proiecte de artă în cadrul Penitenciarului Gherla, oferind deținuților un mijloc de expresie și reconectare cu lumea interioară, subliniind astfel puterea transformatoare a artei.

În centrul creației sale se află ideea picturii ca un spațiu al introspecției, o punte între concret și imaterial: „Pictura mea este o invitație spre introspecție, un echilibru între vizibil și invizibil, între structura concretă și vibrația efemeră a momentului. Fiecare lucrare devine un spațiu viu, unde privitorul poate descoperi propriile ecouri ale lumii interioare.” Lucrările sale fac parte din colecții particulare din Austria, Italia, Germania, SUA, Anglia, Grecia, Elveția și România, confirmând valoarea și universalitatea mesajului său artistic.